Sfântul Schit Ostrov este asezat la poalele muntelui Cozia, pe insula Ostrov care se ridicã din apele Oltului, pe soseaua nationalã care leagã municipiul Râmnicu Vâlcea de Sibiu la km 16, înainte cu trei pasi de ctitoria lui Mircea cel Bãtrân, pe raza orasului Cãlimãnesti.
       Ctitorie voievodalã a Sfântului Neagoe Basarab, construitã între anii 1520-1522 pe ruinele unei asezãri mai vechi, din sec. al XIV-lea sau începutul sec. al XV-lea, asa cum atestã documentul de la 26 aprilie 1500 al domnitorului Radu cel Mare, în care este indicat si hramul ce se pãstreazã pânã astãzi : Nasterea Maicii Domnului. Documentul mentioneazã : „ Iatã am vãzut-o pãrãsitã de la binecinstitorii sântrãposatii domni motii si strãmosii nostri ...” . De aici rezultã, prin cercetare cronologicã, faptul cã acest asezãmânt ajunge cu rãdãcinile pânã în veacul al XIV-lea si chiar mai înainte. Radu cel Mare domneste între anii (1495-1508) care a fost fiul lui Vlad Cãlugãrul (1482-1495)care a fost fiul lui Vlad Voievod Dracul (1437-1442 ; 1443-1447), fiul lui Mircea cel Bãtrân (1386-1418). Se poate spune cã Schitul Ostrov este cel putin contemporan cu M-rea Cozia – ctitoria marelui Mircea.
       Existenta unui locas mai vechi, îngropat si uitat, poate fi desprinsã si din legenda ce existã si care ne-o relateazã si Mitropolitul Bartolomeu Anania în „ Cerurile Oltului ”: „ Zice-se cã pe vremea lui Neagoe Voievod, un muntean se întorcea de la câmp cu carul încãrcat de târguieli. Ajuns în dreptul Cãlimãnestilor, cam grãbit de un cer amenintãtor, aude clopotele unei mãnãstiri din apropiere si-si dã seama cã e ceasul vecerniei de sâmbãtã seara. Opreste carul ,dejugã boii, le dã de mâncare, îmbucã si el ceva si se culcã. În curând vine dinspre munte o ploaie mare ca un potop. Apele Oltului – pe atunci otova – se umflã, nãvãlesc si ameninþã drumul în marginea cãruia se afla omul.Crestinul însã nu se clinteste, îsi face semnul crucii si asteaptã. Apele se întind ocolindu-l, el rãmâne pe uscat pânã luni dimineata, când îsi urmeazã drumul. Vodã aude de aceastã minune si hotãrãste acolo o bisericã (...). Îmi trece prin minte – continuã autorul – cã nu numai istoria se repetã ci þi miturile. În zilele noastre a fost construitã salba hidrocentralelor de pe Olt. Apa din dreptul Cãlimãnestilor a devenit lac de acumulare si, în consecintã, ca în multe alte pãrti ale tãrii, mica insulã ar fi trebuit sã rãmânã sub apã. Ei bine, nu s-a întâmplat asa. Pentru salvarea si pãstrarea monumentului istoric, fata insulei a fost ridicatã prin umpluturã, iar biserica, cu temelie cu tot, s-a pomenit beneficiara tehnicii moderne, care a înnãltat-o cu peste 5 m deasupra nivelului originar. E pentru a doua oarã când apa râului ocoleste Ostrovul, ocrotindul ” . ( „ Cerurile Oltului ” , Episcopia Râmnicului si Argesului, 1990)Aceastã legendã este mentionatã si în Pomelnicul mãnãstirii din anul 1920.

Programul Sfintelor Slujbe

Legaturi utile